Identificarea precoce a semnelor de suferință psihologică în perioada copilăriei constituie un obiectiv de interes clinic major în cadrul psihiatriei infantile. Numeroase studii clinice indică faptul că simptomele psihopatologice în copilărie se pot manifesta într-o varietate de forme, uneori subtile, alteori cu intensitate crescută, interferând semnificativ cu dezvoltarea neurocognitivă și cu funcționarea psihosocială. Psihiatria copilului și adolescentului pune accent pe intervenția precoce pentru reducerea riscului de cronicizare și pentru promovarea unei dezvoltări corecte.
Disfuncții comportamentale care sugerează probleme de sănătate mintală
Modificările comportamentale persistente, care deviază de la traiectoria dezvoltării tipice, pot constitui markeri ai unor procese psihopatologice incipiente, așadar pot sugera faptul că adolescentul sau copilul are nevoie de sprijin de specialitate. Prezența unui tipar comportamental opozant, manifestat prin reactivitate disproporționată la cerințele adulților, opunerea la normele de conduită, asociat cu instabilitate afectivă, poate indica o tulburare de reglare a emoțiilor. De asemenea, reacțiile de tip agresiv, impulsivitatea marcată și dificultățile de inhibiție comportamentală pot sugera o disfuncție a circuitelor prefrontale responsabile de controlul executiv.
În alte cazuri, comportamentele de evitare socială, izolarea progresivă față de grupul de copii de aceeași vârstă și refuzul participării la activități anterior atractive reflectă o simptomatologie compatibilă cu tulburările afective sau anxioase. Declinul funcțional adaptativ, exprimat prin regresii în ariile autonomiei personale sau ale comunicării, impune evaluarea diferențială față de tulburările de spectru autist, tulburările reactive sau tulburările de stres posttraumatic. În asemenea situații, integrarea copilului într-un program structurat de psihoterapie copii reprezintă o intervenție recomandabilă, în scopul restabilirii echilibrului adaptativ și a dezvoltării funcțiilor psihice superioare.
Intervenția terapeutică poate include și sedinte de psihoterapie in Bucuresti, într-un cadru clinic specializat, cu participarea unui psiholog clinician, psihoterapeut, psihiatru pediatric și, dacă este necesar, specialist în logopedie sau terapie ocupațională.
Indicatori care sugerează o tulburare emoțională
Tulburările afective din perioada copilăriei prezintă o simptomatologie adesea atipică, în raport cu reperele clinice utilizate în psihiatria adultului. Tristețea generalizată, pierderea interesului pentru interacțiuni sociale sau activități recreaționale, modificările apetitului și ale ritmului somn-veghe, precum și fatigabilitatea excesivă, pot reprezenta expresia unei tulburări depresive. La copil, însă, afectarea emoțională se manifestă frecvent prin iritabilitate, comportamente disruptive, hipersensibilitate la frustrare și reactivitate disproporționată la stimuli neutri.
Componentele psihosomatice, cum ar fi durerea de cap fără o cauză precisă, durerile abdominale recurente, greața sau tulburările de tranzit intestinal, în absența unui substrat organic identificabil, constituie manifestări posibile ale unei suferințe psihice internalizate.
Tulburările anxioase la copil se pot manifesta prin comportamente de evitare, reacții fiziologice intense la anticiparea unor evenimente cotidiene, reacții de panică nejustificate contextual sau preocupări iraționale și persistente. În prezența acestor simptome, integrarea într-un program terapeutic structurat, cu suport specializat în psihoterapie copii, permite restructurarea cognitivă, creșterea toleranței la frustrare și consolidarea mecanismelor de autoreglare emoțională.
